Ce înseamnă să fii transgen: identitate, tranziție și sprijin respectuos

O persoană transgen, sau persoană trans, este cineva a cărui identitate de gen diferă de sexul atribuit la naștere. Când se naște un copil, un medic sau cineva din familie îl înregistrează de obicei ca băiat sau fată, pe baza corpului. Pentru majoritatea oamenilor, această înregistrare se potrivește cu genul pe care știu că îl au. Pentru persoanele trans, nu se potrivește.

Cuvântul pentru oamenii a căror identitate de gen se potrivește cu ce s-a înregistrat la naștere este cisgen, sau cis. Niciunul dintre aceste cuvinte nu descrie cum arată cineva, pe cine iubește sau ce tratament medical a urmat. Ele descriu relația dintre sentimentul interior al unei persoane despre genul său și eticheta primită când era bebeluș.

Acest ghid explică principalele cuvinte, ce poate presupune o tranziție, ce întrebări ajută și care sunt invazive, și cum poți sprijini persoanele trans în viața de zi cu zi fără să fii expert.

Vocabularul de bază

Cuvânt	Ce înseamnă
Identitate de gen	Sentimentul profund al unei persoane că este bărbat, femeie, amândouă, niciuna sau altceva
Sex atribuit la naștere	Categoria (de obicei masculin sau feminin) înregistrată la naștere pe baza unor trăsături vizibile ale corpului
Transgen / trans	Identitatea de gen diferă de sexul atribuit la naștere
Cisgen / cis	Identitatea de gen se potrivește cu sexul atribuit la naștere
Femeie trans	O femeie căreia i s-a atribuit sexul masculin la naștere
Bărbat trans	Un bărbat căruia i s-a atribuit sexul feminin la naștere
Nonbinar	O identitate de gen care nu este doar bărbat sau doar femeie; unele persoane nonbinare se numesc și trans, altele nu
Tranziție	Pașii pe care o persoană îi poate face pentru a trăi conform genului său

Trans se folosește ca adjectiv, la fel ca înalt sau ardelean. Spui „o femeie trans” sau „un bărbat transgen”, nu „un transgen” sau „un transsexual” ca și cum ar fi un tip separat de om. O femeie trans este o femeie; cuvântul trans adaugă o informație, nu creează o categorie aparte.

Trans funcționează și ca termen-umbrelă. Unele persoane de sub această umbrelă folosesc cuvinte mai precise din limba sau cultura lor. Ghidul nostru despre ce înseamnă nonbinar explică un grup mare de sub această umbrelă.

Identitatea de gen nu este același lucru cu orientarea sexuală

Identitatea de gen răspunde la întrebarea „cine sunt?”. Orientarea sexuală răspunde la „de cine sunt atras?”. Sunt lucruri separate. Un bărbat trans poate fi gay, heterosexual, bisexual, asexual sau altceva, exact ca un bărbat cis. Tranziția nu spune nimic despre atracția cuiva.

Cele două se confundă pentru că persoanele trans fac parte din comunitatea LGBTQIA+ alături de lesbiene, gay și bisexuali. Împart o istorie de discriminare pentru că nu au urmat regulile așteptate despre gen și iubire, dar întrebările sunt diferite. Ghidul nostru despre orientarea sexuală, identitatea de gen și exprimare explică cele trei idei una lângă alta.

Ce poate presupune tranziția

Tranziția nu este un singur eveniment sau o singură operație. Este un set de pași posibili pe care fiecare persoană îi alege în funcție de nevoile, siguranța, sănătatea și împrejurările sale. În linii mari, există trei domenii.

Tranziția socială ține de felul în care persoana trăiește de la o zi la alta. Poate include folosirea unui nume nou, rugămintea de a folosi alte pronume și forme gramaticale, schimbarea hainelor sau a tunsorii și discuția cu prietenii, familia sau colegii. Pentru mulți, aceasta este partea cea mai importantă și nu costă nimic în afară de respectul celorlalți.

Tranziția juridică ține de documentele oficiale: schimbarea numelui și a mențiunii de sex în cartea de identitate, pașaport, certificatul de naștere sau la bancă. Regulile depind complet de țară. Legea argentiniană a identității de gen din 2012 a devenit un exemplu cunoscut prin care adulții își pot schimba datele pe baza propriei declarații. Curtea Supremă Federală a Braziliei a decis în 2018 că numele și genul pot fi schimbate la starea civilă fără operație sau proces, iar legea germană a autodeterminării a intrat în vigoare în 2024. În România nu există o procedură clară stabilită prin lege: schimbarea se face de obicei prin instanță, cu practici diferite de la un tribunal la altul, iar în 2021 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, în cauza X și Y contra României, că a condiționa recunoașterea de operație încalcă dreptul la viață privată. Alte țări cer încă certificate medicale, așteptări lungi sau hotărâri judecătorești, iar unele nu oferă nicio cale. Oricine plănuiește o schimbare ar trebui să verifice regulile în vigoare acolo unde locuiește, pentru că se schimbă.

Tranziția medicală poate include terapie hormonală, operații și alte tratamente, precum epilarea definitivă sau antrenamentul vocii. Unele persoane trans își doresc mulți dintre acești pași, altele câțiva, altele niciunul. A vrea sau a nu vrea tratament medical nu face pe nimeni mai mult sau mai puțin trans. Accesul depinde de sistemul de sănătate, de listele de așteptare, de costuri, de regulile de vârstă și de sănătatea fiecăruia, iar deciziile se iau împreună cu specialiști calificați. Ghidurile clinice internaționale, precum Standardele de îngrijire ale Asociației Profesionale Mondiale pentru Sănătatea Persoanelor Transgen (WPATH), sunt scrise pentru personalul medical; nu sunt o listă pe care orice persoană trans trebuie să o bifeze.

A fi trans nu este o boală mintală

Clasificarea actuală a bolilor a Organizației Mondiale a Sănătății, ICD-11, în vigoare din 2022, nu mai include identitățile trans în capitolul tulburărilor mintale. Folosește termenul incongruență de gen într-un capitol despre sănătatea sexuală, astfel încât persoanele care au nevoie de îngrijiri legate de gen să aibă în continuare acces la ele.

Unele persoane trans trăiesc disforie de gen, adică suferință cauzată de nepotrivirea dintre genul lor și corp sau felul în care sunt tratate. Disforia poate fi intensă, ușoară sau absentă și adesea scade atunci când persoana poate trăi ca ea însăși. Este o experiență posibilă, nu un examen pe care trebuie să-l treacă cineva ca să fie considerat „cu adevărat” trans.

Persoanele trans pot trăi și stres cauzat de respingere, hărțuire și discriminare. Acest stres vine din felul în care sunt tratate, nu din faptul că sunt trans.

Mituri frecvente

„E o modă nouă.” Oameni care au trăit în afara genului atribuit apar în documente și tradiții din multe secole și culturi. Ce este nou în multe locuri sunt cuvintele, vizibilitatea mai mare și accesul mai bun la informație.

„Persoanele trans sunt confuze.” Multe persoane trans petrec ani întregi încercând să se înțeleagă înainte să spună cuiva. A fi sigur de genul tău nu înseamnă să fii sigur de fiecare pas următor.

„Se vede cine e trans.” Nu se vede. Unele persoane trans sunt percepute conform genului lor oriunde merg, altele nu. Aspectul nu spune nimic sigur despre identitatea sau istoria cuiva.

„Toată lumea face aceeași operație.” Nu există un singur corp trans și nici un singur drum medical. A trata operația drept momentul în care cineva devine „adevărat” ignoră viața majorității persoanelor trans.

Întrebări care ajută și întrebări care rănesc

Curiozitatea este firească. Diferența este între întrebările care te ajută să tratezi bine pe cineva și cele care îl transformă în obiect de studiu.

Întrebări utile:

• „Ce nume și ce pronume să folosesc?”
• „Pot să-ți folosesc numele și în fața altora sau, deocamdată, doar între prieteni?”
• „Te pot ajuta cu ceva practic?”

Întrebări invazive:

• „Care era numele tău adevărat?” Multe persoane trans nu vor ca vechiul lor nume, numit uneori deadname, să fie repetat.
• „Ți-ai făcut operația?” Nu ai pune această întrebare despre corpul unei cunoștințe cis. Se aplică aceeași regulă.
• „Cum faci sex?” Este ceva privat, dacă persoana nu alege să vorbească despre asta.
• „Ești sigur?” Întrebarea ajută rar și transmite adesea neîncredere.

Dacă vrei să afli informații generale, citește ghiduri de încredere în loc să-i ceri unei persoane trans să te educe. Păstrează întrebările personale pentru relațiile apropiate în care persoana te-a invitat să le pui.

Cum arăți respect în viața de zi cu zi

Folosește numele și pronumele pe care persoana le folosește acum. Inclusiv când vorbești despre trecut. „Când era mică, adora fotbalul” este respectuos, chiar dacă atunci nu era văzută ca fată.

Corectează-te repede când greșești. Un scurt „scuze, ea” și mergi mai departe e mai bine decât o scuză lungă care o obligă pe persoană să te consoleze. Ghidul nostru despre nume și pronume explică pe larg. În română, unde genul se aude în adjective și participii, merită să exersezi și aceste forme, de exemplu „obosită”, „plecat”.

Protejează-i intimitatea. A fi trans este o informație personală. A le spune altora că cineva este trans, a arăta poze vechi sau a dezvălui un nume anterior poate expune persoana la discriminare sau violență. Lasă fiecare om să decidă cine știe.

Nu face complimente prin comparație. „Arăți ca o femeie adevărată” sună a laudă, dar sugerează că femeile trans nu sunt femei adevărate. „Arăți minunat” e suficient.

Fă sistemele de zi cu zi flexibile. Formulare cu spațiu liber pentru nume și gen, toalete pe care oamenii le pot folosi fără să fie chestionați și coduri vestimentare care nu depind de gen fac viața mai ușoară pentru toți, inclusiv pentru persoanele trans.

Intervino atunci când e sigur. Dacă cineva își bate joc de o colegă trans sau repetă un mit, un simplu „nu e în regulă” sau „nu e adevărat” poate schimba atmosfera, mai ales când vine de la cineva care nu este trans.

Dacă crezi că ai putea fi trans

Nu există un test de trecut și nici un termen-limită. Unii știu încă din copilărie. Alții își dau seama mai târziu, uneori după mulți ani în care au simțit că ceva nu se potrivește fără să aibă cuvinte pentru asta. Ambele situații sunt normale.

Poți explora în pași mici și discreți: să încerci alt nume cu un prieten de încredere, să observi cum te simți când se folosesc anumite pronume sau forme gramaticale, să citești povești ale persoanelor trans sau să intri într-un grup de sprijin, online sau față în față. Nimic din ce încerci nu te obligă la o decizie definitivă. Dacă te gândești la pași medicali, caută specialiști cu experiență în îngrijirea de afirmare a genului și informează-te din timp despre regulile locale și timpii de așteptare, care pot fi lungi.

A fi trans este unul dintre felurile de a fi om. Cu informații corecte, câteva obiceiuri respectuoase și libertatea de a-și face propriile alegeri, persoanele trans pot trăi la fel de deplin ca oricine altcineva.

Surse

• Organizația Mondială a Sănătății: incongruența de gen și sănătatea persoanelor trans în ICD-11
• American Psychological Association: persoanele transgen, identitatea și exprimarea de gen
• WPATH: Standardele de îngrijire pentru sănătatea persoanelor transgen și cu diversitate de gen, versiunea 8
• GLAAD: termeni despre persoanele trans
• Curtea Europeană a Drepturilor Omului: X și Y contra României