Identitate
Ce înseamnă queer: un cuvânt recuperat, istoria lui și cum este folosit astăzi
De ce queer a fost cândva o insultă, cum l-au recuperat activiștii, felurile în care oamenii îl folosesc astăzi și cum îți dai seama când este respectuos să-l folosești.
Queer este un cuvânt pe care multe persoane LGBTQIA+ îl folosesc pentru a se descrie atunci când nu sunt heterosexuale, nu sunt cisgen sau nici una, nici alta. Unele îl folosesc ca pe o umbrelă largă pentru întreaga comunitate. Altele ca pe o identitate personală precisă, pentru că etichetele mai specifice li se par prea strâmte. Pentru mulți oameni, cuvântul poartă și o idee politică: refuzul presupunerii că toată lumea ar trebui să încapă într-un singur fel „normal” de a iubi, de a dori sau de a-și trăi genul.
Răspunsul scurt este, așadar, că queer înseamnă lucruri diferite în funcție de cine îl spune și de ce. Asta nu e o slăbiciune a cuvântului. E chiar motivul pentru care a devenit util. Răspunsul lung trece printr-o insultă, un act deliberat de recuperare și câteva obiceiuri respectuoase care te ajută să știi când cuvântul se potrivește într-o conversație.
De la „ciudat” la insultă
În engleza veche, queer însemna ciudat, neobișnuit sau strâmb. O senzație queer era o senzație bizară. O situație queer era o situație nedumeritoare. Originea exactă este nesigură, deși dicționarele îl leagă adesea de cuvinte care înseamnă de-a curmezișul sau oblic.
De la sfârșitul secolului al XIX-lea, queer a devenit o insultă obișnuită la adresa bărbaților considerați gay, iar mai târziu la adresa oricui părea să încalce normele sexuale sau de gen. Era strigat pe stradă, tipărit în ziare și folosit pentru a justifica violența și excluderea. Pentru oamenii care au trăit acea perioadă, cuvântul poate aduce încă amintirea faptului că au fost ținte.
Această istorie contează, pentru că explică de ce reacțiile la cuvânt diferă atât de mult. Două persoane cu aceeași identitate îl pot auzi foarte diferit. Una aude mândrie. Cealaltă aude vocea cuiva care a amenințat-o cândva.
Cum au recuperat activiștii cuvântul
La sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90, în timpul crizei SIDA, unii activiști au început să folosească intenționat cuvântul queer. Grupuri din Statele Unite și Regatul Unit, printre care Queer Nation, înființat la New York în 1990, au ales insulta drept nume. Un pliant intitulat „Queers Read This” („Queers, citiți asta”), împărțit la un marș Pride în același an, explica faptul că folosirea cuvântului era o cale de a transforma o armă în ceva controlat chiar de comunitate.
Recuperarea unui cuvânt nu îi șterge istoria. Schimbă cine are puterea de a-l folosi și cu ce sens. Când o comunitate folosește o fostă insultă pentru a se numi, spune: nu ne mai poți răni cu acest cuvânt, pentru că l-am făcut al nostru.
Cam în aceeași perioadă, universitățile au început să folosească termenul teorie queer. Cercetătorii l-au folosit pentru a studia cum sunt construite, impuse și puse sub semnul întrebării ideile despre sexualitatea și genul „normale”. Această utilizare academică este încă un strat. Nu trebuie să citești teorie ca să te numești queer, iar a te numi queer nu te obligă la nicio teorie anume.
Patru utilizări obișnuite ale cuvântului queer astăzi
Ajută să separi utilizările principale, pentru că de obicei confuzia vine din amestecarea lor.
| Utilizare | Ce înseamnă | Exemplu |
|---|---|---|
| Termen-umbrelă | Toate persoanele care nu sunt heterosexuale și/sau nu sunt cisgen | „Festivalul are filme ale unor regizori queer din douăsprezece țări.” |
| Identitate personală | Eticheta proprie a unei persoane pentru orientarea, genul sau ambele | „Sunt queer. Nu simt nevoia să fiu mai precisă.” |
| Poziție politică | Punerea sub semnul întrebării a normelor rigide despre sex, gen și familie | „Colectivul nostru e queer, nu doar prietenos cu persoanele gay.” |
| Domeniu academic | Teoria queer și studiile queer | „Își scrie lucrarea de licență în studii queer.” |
Aceeași propoziție se poate sprijini pe mai multe dintre aceste sensuri. Cineva se poate numi queer pentru că atracția sa nu încape într-o singură categorie și, totodată, pentru că îi place felul în care cuvântul provoacă normele.
De ce ar alege cineva queer în locul unei etichete mai precise
Oamenii aleg queer din multe motive practice. Iată câteva dintre cele mai frecvente:
- Atracția nu se potrivește într-un singur sertar. Cineva poate fi atras de persoane de mai multe genuri, în moduri care se schimbă în timp, și nu vrea să aleagă între bisexual, pansexual sau alt cuvânt.
- Genul și orientarea sunt legate. O persoană nonbinară poate simți că termeni precum gay sau lesbiană depind de un sistem binar pe care nu îl trăiește, așa că queer i se potrivește mai bine.
- Nevoia de intimitate. Queer spune „fac parte din această comunitate” fără să explice detaliile. Poate fi o limită utilă la serviciu sau printre cunoștințe.
- Încă explorează. Queer poate fi un loc confortabil în care să stai cât timp descoperi ce simți că e adevărat, fără presiunea de a alege repede.
- Îi place istoria cuvântului. Pentru unii, tocmai rădăcinile activiste ale cuvântului sunt esențiale.
Niciunul dintre aceste motive nu face ca queer să fie mai mult sau mai puțin valid decât alte identități. Un bărbat gay care spune „sunt gay, nu queer” se descrie și el corect. Ghidul nostru despre ce înseamnă LGBTQIA+ explică felul în care literele diferite conviețuiesc fără să devină interschimbabile.
Când este respectuos să folosești cuvântul?
Aceasta e întrebarea pe care și-o pun cei mai mulți. Câteva principii simple ajută.
Urmează cuvintele persoanei. Dacă cineva îți spune că e queer, îl poți descrie ca queer. Dacă cineva îți spune că e lesbiană, folosește lesbiană. Nu înlocui cuvântul ei cu cel pe care îl preferi tu doar pentru că ți se pare mai modern sau mai incluziv.
Observă contextul. Queer ca termen-umbrelă este acum obișnuit în multe organizații, festivaluri și publicații. În alte locuri, mai ales printre persoanele în vârstă sau în grupuri care au fost hărțuite recent, LGBTQ+ sau un termen specific poate fi mai sigur. Dacă un eveniment se numește seară de film queer, cuvântul e clar binevenit acolo.
Fii atent la ton. Același cuvânt poate fi afectuos sau ostil. „Prietenii mei queer vin la cină” și un cuvânt strigat dintr-o mașină nu sunt același act, chiar dacă literele sunt identice. Dacă nu faci parte din comunitate, evită să folosești queer ca glumă, ca adjectiv pentru lucruri pe care le găsești ciudate sau ca etichetă pentru oameni care nu l-au folosit ei înșiși.
Acceptă obiecțiile. Dacă cineva îți spune că nu îi place cuvântul, nu e nevoie să dezbați istoria lui. Poți spune „mulțumesc, când vorbesc cu tine o să spun LGBTQ+” și să continui conversația.
Un test util este să te întrebi dacă propoziția ta ar avea în continuare sens dacă ai înlocui queer cu „LGBTQ+” sau cu identitatea specifică pe care o folosește persoana. Dacă da, iar persoana sau grupul folosește queer, probabil îl folosești corect. Dacă propoziția funcționează doar pentru că termenul sună îndrăzneț sau ciudat, regândește-o.
Q-ul din LGBTQ poate însemna două lucruri
În acronimul LGBTQ, Q este adesea citit ca queer. Poate însemna și questioning, adică persoane care își explorează orientarea sau genul. Unele organizații scriu LGBTQQ pentru a include ambele sensuri. Niciunul nu este greșit. Semnul plus care urmează adesea amintește că niciun acronim nu enumeră toate identitățile.
Dacă îți pui aceste întrebări, nu trebuie să adopți queer sau vreo altă etichetă cât timp cauți răspunsuri. Unii trec prin queer în drum spre alt cuvânt. Alții rămân cu el toată viața. Alții nu îl folosesc niciodată. Ghidul nostru despre orientarea sexuală, identitatea de gen și exprimare separă întrebările pe care oamenii și le pun de obicei atunci când explorează.
Queer în alte limbi și locuri
Cuvântul a călătorit mult dincolo de engleză. În germană, de exemplu, queer este folosit pe scară largă ca termen-umbrelă în vorbirea de zi cu zi și în numele organizațiilor. În România apare tot mai des în numele unor colective, festivaluri și evenimente culturale, de multe ori împrumutat ca atare din engleză. În multe zone hispanofone din America Latină, unii activiști scriu cuir, adaptând cuvântul englezesc la pronunția locală și dându-i un sens politic propriu. În Brazilia, oamenii folosesc queer alături de cuvinte portugheze mai vechi pe care comunitatea le-a recuperat și ele, precum bicha și sapatão, afectuoase în interiorul comunității și jignitoare în gura celor din afară.
Asta arată două lucruri. În primul rând, recuperarea insultelor este o strategie întâlnită în multe limbi, nu ceva specific englezei. În al doilea rând, un cuvânt împrumutat poate suna academic sau străin într-un loc și cu totul obișnuit în altul. Dacă vorbești cu oameni din altă țară, e firesc să întrebi ce cuvinte li se par naturale.
Neînțelegeri frecvente
„Queer e doar un cuvânt la modă pentru gay.” Poate include persoanele gay, dar nu e un sinonim. O femeie bisexuală, o persoană asexuală sau un bărbat trans atras de bărbați pot folosi toți cuvântul queer.
„Dacă spui queer, înseamnă că nu știi ce ești.” Multe persoane care folosesc queer se cunosc bine. Pur și simplu găsesc cuvântul mai precis sau mai confortabil decât opțiunile mai înguste.
„Queer e mereu jignitor.” Poate fi, în funcție de ton, de cine vorbește și de istorie. Dar este și numele unor departamente universitare, festivaluri, cărți și grupuri comunitare. Contextul decide.
„Queer înseamnă că respingi alte etichete.” Unele persoane folosesc mai multe deodată, cum ar fi „queer și bisexuală” sau „femeie trans queer”. Un cuvânt poate descrie comunitatea, iar altul detaliile.
O listă scurtă pentru conversațiile de zi cu zi
- Folosește cuvintele pe care oamenii le folosesc pentru ei înșiși.
- Consideră queer binevenit în spațiile care se numesc astfel.
- Alege LGBTQ+ sau un termen specific când nu ești sigur.
- Nu folosi niciodată queer cu sensul de ciudat, rău sau ridicol.
- Nu numi pe cineva queer dacă nu a folosit el însuși cuvântul.
- Dacă cineva îți spune că termenul îl rănește, adaptează-te fără să te cerți.
Queer a început ca un cuvânt menit să excludă. Cu timpul, cei excluși l-au transformat într-un cuvânt care deschide o ușă: spre apartenență, spre explorare și spre o idee mai largă despre cum poate arăta o viață. A respecta această istorie înseamnă a lăsa fiecare persoană să decidă dacă vrea să treacă prin acea ușă.
