Cultură
Cinema queer: o hartă de început printr-un secol de filme, țări și festivaluri
De unde să începi cu filmul LGBTQIA+: filme esențiale din anii 1910 până azi, titluri din multe țări, festivalurile care susțin cinemaul queer și cum privești cu ochi curioși și critici.
Cinemaul queer nu este un singur gen. Cuprinde melodrame mute, clasice de la Hollywood pline de aluzii, experimente underground, drame de festival, comedii, documentare și succese de public. Ce le unește este că arată vieți, dorințe sau perspective LGBTQIA+, uneori deschis, alteori prin indicii pe care publicul a învățat să le citească.
A te uita la filme queer poate fi un mod de a te vedea pe ecran, de a înțelege istoria, de a cunoaște alte țări sau pur și simplu de a te bucura de povești bune. Acest ghid oferă o hartă de început: o scurtă istorie pe perioade, filme din multe locuri, festivalurile unde cinemaul queer înflorește și câteva idei pentru o privire atentă. Nu e o listă completă. Gândește-te la ea ca la un șir de uși.
O scurtă istorie în cinci perioade
| Perioadă | Ce se întâmpla | Filme de cunoscut |
|---|---|---|
| Anii 1910–1930 | O deschidere timpurie, mai ales în Republica de la Weimar | Anders als die Andern (1919), Mädchen in Uniform (1931) |
| Anii 1930–1960 | Coduri de cenzură; personaje queer ascunse sau pedepsite | Personaje codate la Hollywood; Victim (Regatul Unit, 1961) |
| Anii 1970–1980 | Mișcări de eliberare; voci independente și filme de autor | The Boys in the Band (1970), O zi deosebită (Italia, 1977), Desert Hearts (1985), My Beautiful Laundrette (Regatul Unit, 1985) |
| Anii 1990 | „New Queer Cinema” și anii SIDA | Paris Is Burning (1990), Poison (1991), My Own Private Idaho (1991), Happy Together (Hong Kong, 1997) |
| Din 2000 până azi | Succes la festivaluri, premii mari, voci din toată lumea | Brokeback Mountain (2005), Moonlight (2016), O femeie fantastică (Chile, 2017), Portretul unei tinere în flăcări (Franța, 2019) |
Începuturile
Anders als die Andern (Altfel decât ceilalți, 1919), realizat în Germania cu participarea sexologului Magnus Hirschfeld, este descris adesea ca unul dintre primele filme care au apărat deschis drepturile persoanelor homosexuale. Critica legea germană împotriva relațiilor sexuale dintre bărbați. Filmul a fost restricționat curând, copiile s-au pierdut sau au fost distruse mai târziu, iar azi supraviețuiește doar într-o reconstituire incompletă. Mädchen in Uniform (1931), regizat de Leontine Sagan, spune povestea unei eleve dintr-un internat sever care se îndrăgostește de o profesoară și rămâne o piatră de hotar a cinemaului lesbian.
Ascuns la vedere
Din anii 1930, codurile de cenzură din Statele Unite și din alte țări au făcut aproape imposibilă prezentarea pozitivă a personajelor LGBTQIA+. Persoanele queer apăreau prin indicii: un gest, un costum, o replică. Adesea, aceste personaje codate erau negative sau sfârșeau rău. Istoricii filmului numesc asta queer coding. Documentarul The Celluloid Closet (1995), bazat pe cartea lui Vito Russo, adună multe exemple și e o introducere bună în cititul printre rânduri.
În Regatul Unit, Victim (1961), cu Dirk Bogarde în rolul unui avocat șantajat din cauza unei relații vechi cu un bărbat, este citat adesea drept primul film în limba engleză în care apare cuvântul „homosexual”. A atras atenția asupra felului în care legile penale favorizau șantajul.
Eliberare și voci independente
Anii 1970 și 1980 au adus povești mai deschise, adesea de la cineaști independenți. Unele filme din acea perioadă par azi depășite sau dureroase, ceea ce face și el parte din valoarea lor istorică. Filmul italian O zi deosebită (Una giornata particolare, 1977), de Ettore Scola, aduce împreună o casnică și un crainic de radio homosexual în perioada fascistă. Desert Hearts (1985) a oferit o poveste de dragoste lesbiană cu final plin de speranță, ceva rar atunci. În Germania, Rainer Werner Fassbinder și, mai târziu, Frank Ripploh cu Taxi zum Klo (1980) au spart tabuuri. În Spania, Pedro Almodóvar și-a început o carieră plină de personaje queer și melodramă.
New Queer Cinema și anii SIDA
În 1992, criticul B. Ruby Rich a folosit termenul New Queer Cinema pentru un val de filme independente și îndrăznețe semnate de regizori precum Todd Haynes, Gus Van Sant, Gregg Araki și Tom Kalin. Aceste filme refuzau adesea să fie „imagini pozitive” și explorau furia, dorința și doliul în timpul crizei SIDA.
Paris Is Burning (1990), documentarul lui Jennie Livingston despre scena ballroom din New York, a devenit unul dintre cele mai influente filme queer din istorie. A fost și dezbătut, mai ales în privința celor care au beneficiat de pe urma poveștilor participanților. Ghidul nostru despre istoria dragului și a ballroomului explorează această lume.
Triumfuri la festivaluri și voci din toată lumea
Din anii 2000, filmele queer câștigă cele mai mari premii. Brokeback Mountain (2005) a câștigat Leul de Aur la Veneția. Viața Adelei (2013) a câștigat Palme d’Or la Cannes. Moonlight (2016), despre un băiat de culoare care crește în Miami, a primit Oscarul pentru cel mai bun film. O femeie fantastică (2017), din Chile, cu actrița trans Daniela Vega, a câștigat Oscarul pentru cel mai bun film străin.
Filme din toată lumea
Cinemaul queer nu este doar american sau vest-european. Câteva puncte de plecare pe țări:
- Argentina: XXY (2007, Lucía Puenzo), o poveste sensibilă despre o adolescentă intersex.
- Brazilia: Madame Satã (2002, Karim Aïnouz), despre o figură legendară din Rio de Janeiro; Hoje Eu Quero Voltar Sozinho (2014, Daniel Ribeiro), o poveste de dragoste adolescentină delicată, premiată cu Teddy Award la Berlin.
- Chile: O femeie fantastică (2017, Sebastián Lelio).
- China și Hong Kong: Adio, concubina mea (1993, Chen Kaige) și Happy Together (1997, Wong Kar-wai).
- Franța: Tomboy (2011) și Portretul unei tinere în flăcări (2019), ambele de Céline Sciamma.
- Germania: Anders als die Andern (1919) și Mädchen in Uniform (1931).
- Italia: O zi deosebită (1977) și Call Me by Your Name (2017, Luca Guadagnino).
- Kenya: Rafiki (2018, Wanuri Kahiu), o poveste de dragoste între două tinere, interzisă inițial în Kenya.
- Polonia: W imię… (În numele, 2013, Małgorzata Szumowska), despre dorința unui preot, premiat cu Teddy Award.
- România: Câmp de maci (2020, Eugen Jebeleanu), despre un polițist gay, unul dintre puținele filme românești de festival centrate pe o poveste queer.
- Spania: filmele lui Pedro Almodóvar, de la Legea dorinței (1987) încoace.
- Suedia: Fucking Åmål (1998, Lukas Moodysson), o poveste de dragoste adolescentină între două fete dintr-un orășel.
- Regatul Unit: Victim (1961) și My Beautiful Laundrette (1985).
Disponibilitatea pe platformele de streaming se schimbă mereu și diferă de la o țară la alta, așa că verifică ce poți vedea legal acolo unde locuiești.
Festivaluri care susțin cinemaul queer
La festivaluri multe filme queer își găsesc primul public, iar acolo poți descoperi titluri care nu ajung niciodată în cinematografe.
- Teddy Award la Berlinală, acordat din 1987, unul dintre cele mai vechi premii queer ale unui mare festival.
- Queer Lion la Festivalul de Film de la Veneția, din 2007.
- Queer Palm la Cannes, din 2010.
- Frameline la San Francisco, din 1977.
- BFI Flare la Londra, început în 1986 ca London Lesbian and Gay Film Festival.
- Mix Brasil la São Paulo, din 1993.
În România, filme LGBTQIA+ sunt prezentate în cadrul unor festivaluri și al evenimentelor din jurul Bucharest Pride, iar multe orașe organizează proiecții mai mici. Sunt și un mod bun de a cunoaște oameni.
Cum privești cu ochi curioși și critici
A iubi cinemaul queer nu înseamnă a iubi orice film fără spirit critic. Câteva întrebări îmbogățesc vizionarea:
- Cine spune povestea? Sunt implicate persoane LGBTQIA+ în scenariu, regie și distribuție? Asta nu decide dacă un film e bun, dar influențează adesea cât de autentic pare.
- Cum se termină poveștile personajelor queer? Timp de decenii, personajele LGBTQIA+ mureau sau erau pedepsite des. Criticii numesc o variantă a acestui tipar „bury your gays”. Să-l observi te ajută să vezi cât de mult s-au schimbat poveștile.
- Cine joacă rolurile trans? Mulți spectatori trans apreciază filmele în care personajele trans sunt interpretate de actori trans, ca în O femeie fantastică.
- Ce era posibil la vremea respectivă? Un film vechi poate conține stereotipuri și totuși să fi fost curajos pentru epoca lui. Ambele pot fi adevărate.
- Ce povești lipsesc? Personajele lesbiene, bisexuale, trans, intersex, asexuale și vârstnice, ca și persoanele LGBTQIA+ de alte etnii, au fost adesea mai puțin vizibile decât bărbații gay albi. Căutarea unei diversități mai mari te răsplătește cu mai multe povești.
Cum organizezi o seară de film queer
Vizionarea împreună transformă un film într-o conversație. Câteva sfaturi:
- Alege o temă: prima iubire, o țară, un deceniu, documentare.
- Verifică clasificarea pe vârste și avertismentele de conținut, ca invitații să știe la ce să se aștepte.
- Pregătește două-trei întrebări pentru a porni discuția, fără s-o transformi într-o lecție.
- Gândește-te la intimitate: nu toată lumea vrea poze de la o seară de film queer pe internet.
Ghidul nostru despre cum începi un club de carte queer are mai multe idei pentru întâlniri regulate în jurul culturii.
De unde să începi, în funcție de stare
- Romantic: Hoje Eu Quero Voltar Sozinho, Portretul unei tinere în flăcări, Call Me by Your Name.
- Istorie: The Celluloid Closet, Mädchen in Uniform, Victim.
- Ballroom și drag: Paris Is Burning.
- Maturizare: Fucking Åmål, Tomboy, Moonlight.
- Vieți trans și intersex: O femeie fantastică, XXY.
- Cinema din lume: Happy Together, Rafiki, Câmp de maci.
Cinemaul queer arată cum persoanele LGBTQIA+ au fost văzute, ascunse și, în cele din urmă, lăsate să vorbească pentru ele însele pe ecran. Fiecare film e o mică fereastră, iar împreună arată cât de mult s-a schimbat lumea și cât mai rămâne de imaginat.
