Cultură
Simboluri LGBTQ+ dincolo de curcubeu: triunghiul roz, lambda, labrys și alte semne cu istorie
De unde vin triunghiul roz, triunghiul negru, lambda, labrysul, lavanda, garoafa verde, panglica roșie și simbolurile de gen, ce însemnau atunci și cum sunt folosite astăzi.
Steagul curcubeu este cel mai cunoscut simbol LGBTQ+ din lume, dar departe de a fi singurul. Înainte ca acesta să apară, în 1978, și alături de el de atunci încoace, oamenii au folosit triunghiuri, litere, flori, culori, panglici și simboluri de gen combinate ca să se recunoască între ei, să-și comemoreze morții și să transmită mesaje politice.
Multe dintre aceste simboluri au o istorie dramatică. Unele au început ca semne ale persecuției și au fost recuperate apoi cu mândrie. Altele au fost coduri discrete, mai sigure decât a spune ceva cu voce tare. Să știi de unde vin te ajută să înțelegi ce vrea să spună cineva care poartă o insignă, pictează un mural sau își alege un tatuaj. Acest ghid explică principalele simboluri, faptele din spatele lor și dezbaterile din jurul unora dintre ele.
O hartă rapidă a principalelor simboluri
| Simbol | Origine | Sensul principal astăzi |
|---|---|---|
| Triunghiul roz | Însemn pentru bărbații închiși ca homosexuali în lagărele naziste | Memoria persecuției, rezistență, activism împotriva SIDA |
| Triunghiul negru | Însemn pentru deținuții „asociali” din lagăre, printre care unele lesbiene | Pentru unele persoane, memorie și mândrie lesbiană |
| Lambda (λ) | Aleasă de Gay Activists Alliance la New York în 1970 | Drepturile persoanelor gay și LGBTQ+, apărare juridică |
| Labrys (topor dublu) | Simbol antic, adoptat de feministele lesbiene în anii ’70 | Forța și independența lesbienelor |
| Lavandă și mov | Asociere cu homosexualitatea în secolul XX; „Lavender Menace”, 1970 | Mândrie lesbiană și queer |
| Garoafa verde | Legată de Oscar Wilde și cercul său, în anii 1890 | Istorie gay și cultură literară |
| Panglica roșie | Creată de grupul de artiști Visual AIDS în 1991 | Conștientizare și comemorare legate de HIV și SIDA |
| Simboluri de gen combinate | Variante ale ♂ și ♀ începând cu anii ’70 | Identitate gay, lesbiană, bisexuală și trans |
Steagurile, inclusiv curcubeul, steagul Progress Pride și steagurile identitare, au propriul ghid: ce înseamnă steagurile Pride.
Triunghiul roz: de la persecuție la protest
În Germania nazistă, bărbații condamnați în baza Paragrafului 175, legea împotriva relațiilor sexuale dintre bărbați, puteau fi trimiși în lagăre de concentrare. Acolo, deținuții erau obligați să poarte triunghiuri colorate care arătau motivul încarcerării. Bărbații acuzați de homosexualitate purtau un triunghi roz. Istoricii estimează că între 5.000 și 15.000 de astfel de bărbați au fost trimiși în lagăre, unde mulți au murit. Erau adesea tratați cu o brutalitate aparte de gardieni și de ceilalți deținuți.
După război, Paragraful 175 a rămas în vigoare în Germania de Vest ani de zile, iar supraviețuitorii marcați cu triunghiul roz nu au fost recunoscuți ca victime ale nazismului timp de decenii. Mulți au trăit în tăcere. În România, relațiile între persoane de același sex au fost incriminate prin articolul 200 din Codul Penal până în 2001, iar mulți oameni au fost condamnați în perioada comunistă.
În anii ’70, activiști gay din Germania și din alte țări au început să poarte triunghiul roz ca semn de memorie și sfidare. În 1987, în plină criză SIDA în Statele Unite, Silence = Death Project a creat un afiș cu un triunghi roz îndreptat în sus, nu în jos, pe fundal negru, cu cuvintele „SILENCE = DEATH” (tăcere = moarte). Imaginea a fost preluată de grupul de protest ACT UP și a devenit unul dintre cele mai cunoscute modele activiste ale secolului.
La Amsterdam, Homomonument, inaugurat în 1987, folosește trei triunghiuri mari din granit roz pentru a-i comemora pe cei persecutați pentru sexualitatea lor. La Berlin, un memorial dedicat homosexualilor persecutați de naziști a fost inaugurat în 2008.
Astăzi: triunghiul roz este în general binevenit ca simbol al memoriei și al mândriei. Din cauza istoriei sale, e tratat de obicei cu mai multă seriozitate decât un curcubeu decorativ. Unii îl găsesc dureros; cei mai mulți îl văd ca pe un mod de a-i onora pe cei care au suferit.
Triunghiul negru: o istorie mai complicată
Regimul nazist nu le-a urmărit penal pe lesbiene la fel de sistematic ca pe bărbații gay, pentru că Paragraful 175 se aplica bărbaților. Totuși, unele femei lesbiene au fost întemnițate în alte categorii, mai ales ca „asociale”, o etichetă largă care cuprindea și oameni fără adăpost, lucrătoare sexuale și alte grupuri considerate nedorite de regim. Deținuții „asociali” purtau un triunghi negru.
Din anii ’80, unele grupuri lesbiene și feministe au adoptat triunghiul negru ca simbol al memoriei lesbiene. Istoricii atrag atenția că însemnul nu le marca anume pe lesbiene, așa că e mai potrivit să fie înțeles ca simbol de solidaritate cu toate femeile persecutate ca „asociale”, printre care și unele lesbiene, decât ca un însemn exclusiv lesbian.
Lambda: o literă aleasă pentru o mișcare
În 1970, Gay Activists Alliance din New York a ales litera grecească lambda mică (λ) ca emblemă. Despre designerul Tom Doerr se spune adesea că a ales-o pentru că, în fizică, lambda poate reprezenta energia sau schimbarea. În 1974, un congres internațional pentru drepturile persoanelor gay de la Edinburgh a promovat lambda ca simbol al mișcării.
Lambda apare în continuare în numele multor organizații, mai ales juridice și studențești. Lambda Legal din Statele Unite, de exemplu, își trage numele de aici. Este un simbol discret: ușor de recunoscut pentru cei care îl știu, neutru pentru ceilalți.
Labrysul: un topor antic adoptat de lesbiene
Labrysul este un topor cu două tăișuri întâlnit în arta antică mediteraneeană, mai ales în Creta minoică. În anii ’70, feministele lesbiene l-au adoptat ca simbol al forței și al independenței, în parte datorită legăturii cu zeițele și cu războinicele din mitologie.
În 1999 a fost creat un steag lesbian cu un labrys peste un triunghi negru inversat, pe fundal mov, care combina mai multe simboluri mai vechi. Astăzi, multe lesbiene folosesc steaguri mai noi, dar labrysul apare încă pe bijuterii, tatuaje și logouri, mai ales la cele care se simt legate de istoria feminismului lesbian.
Lavandă, mov și violete
Movul și lavanda sunt asociate cu homosexualitatea în țările de limbă engleză cel puțin de la începutul secolului XX. Culoarea amestecă rozul și albastrul atribuite tradițional fetelor și băieților, ceea ce ar putea explica o parte din sensul ei.
Asocierea a avut și utilizări întunecate. În Statele Unite, în anii ’50, o campanie guvernamentală a îndepărtat din posturi federale mii de oameni suspectați de homosexualitate. Istoricii o numesc Lavender Scare, „panica lavandă”.
În 1970, un grup de activiste lesbiene din New York a transformat un comentariu ostil într-un protest. O feministă importantă le descrisese pe lesbiene drept o „amenințare lavandă” (lavender menace) pentru mișcarea femeilor. La un mare congres feminist, activiste îmbrăcate în tricouri cu inscripția „Lavender Menace” au ocupat scena, cerând ca lesbienele să fie incluse. Acțiunea a contribuit la schimbarea mișcării.
Violetele au propria lor legătură cu lesbienele, pusă adesea pe seama poetei grecești Sappho, care a trăit pe insula Lesbos și a scris despre femei cu ghirlande de violete. Cuvintele lesbiană și safică provin de la ea.
Garoafa verde
La premiera londoneză a piesei lui Oscar Wilde Evantaiul doamnei Windermere, în 1892, Wilde le-ar fi cerut unor prieteni să poarte garoafe verzi la butonieră. Floarea, vopsită artificial, a devenit un semn jucăuș și codat între unii bărbați din cercul lui. Trei ani mai târziu, Wilde a fost condamnat pentru „indecență gravă” cu bărbați și închis, iar garoafa verde a devenit un simbol legat de memoria lui și de istoria literară gay.
Astăzi apare mai ales în contexte istorice și culturale, precum festivaluri literare, spectacole de teatru și expoziții despre Wilde.
Panglica roșie
În 1991, un grup de artiști din organizația newyorkeză Visual AIDS a creat o simplă panglică roșie îndoită în buclă, pentru a arăta sprijin persoanelor care trăiau cu HIV și SIDA și pentru a-i comemora pe cei care muriseră. S-au inspirat din panglicile galbene pe care americanii le purtau atunci pentru soldați. Panglica a fost purtată pe scară largă pentru prima dată la gala premiilor Tony din acel an și s-a răspândit apoi în toată lumea. Creatorii au ales să nu o protejeze prin drepturi de autor, ca oricine să o poată folosi.
Panglica roșie nu este un simbol exclusiv LGBTQ+, pentru că HIV afectează oameni de toate orientările și genurile. Rămâne însă strâns legată de istoria LGBTQ+, deoarece bărbații gay și bisexuali și femeile trans au fost printre comunitățile cele mai afectate în multe țări, iar activiștii LGBTQ+ au avut un rol central în lupta pentru tratament.
Simbolurile de gen și combinațiile lor
Semnele ♂ și ♀, la origine simboluri astronomice ale lui Marte și Venus, sunt folosite pe scară largă pentru masculin și feminin. Din anii ’70, oamenii au început să le combine:
- Două simboluri ♂ împletite pentru bărbații gay.
- Două simboluri ♀ împletite pentru lesbiene.
- Un simbol combinat, în care cercul poartă săgeata, crucea și o a treia săgeată tăiată, pentru persoanele trans, creat în anii ’90.
- Alte combinații pentru persoanele bisexuale, nonbinare și intersex, în multe variante.
Aceste semne sunt ușor de desenat și de recunoscut, de aceea apar pe insigne, pancarte și logouri. Unele persoane nonbinare preferă simboluri care nu se bazează pe perechea ♂ și ♀.
Cum citești simbolurile cu grijă
Simbolurile își schimbă sensul în timp și de la un loc la altul. Câteva principii utile:
- Contextul contează. Un triunghi roz pe un memorial înseamnă altceva decât un triunghi roz pe un imprimeu de modă.
- Nu orice folosire e un cod. O cămașă mov sau o floare verde nu sunt semnale secrete. A vedea în obiecte obișnuite dovada identității cuiva este un stereotip.
- Istoria merită exactitate. Când povestești istoria unui simbol, verifică faptele. Unele explicații populare sunt simplificate sau legendare, cum ar fi motivele exacte pentru care un designer a ales un semn.
- Vizibilitatea este o alegere personală. A purta un simbol poate arăta că faci parte din comunitate sau că ești aliat. Într-un mediu ostil, poate dezvălui și mai mult decât își dorește cineva. Ghidul nostru despre intimitatea digitală a persoanelor LGBTQ+ explică felul în care semnalele mici se adună, online și offline.
Simbolurile poartă memoria unor oameni care nu au putut întotdeauna să vorbească liber. A le cunoaște poveștile este un mod de a păstra vie această memorie și de a înțelege de ce un mic triunghi sau o panglică încă înseamnă atât de mult.
